Cine sunt managerii „closca”?

De ce cloșcă?

Pentru că aceasta este imaginea care îmi vine în minte atunci când îi descopăr în organizații. Cum se manifestă un astfel de manager? Ca o cloșcă, cu aripile înfoiate care își protejează puișorii de intemperii sau îi păzește de eventuali agresori. Deși avem tendința să-i considerăm pe manageri autoritari, dominatori, perseverenți și plini de entuziasm, mulți dintre ei se comporta exact pe dos. Sunt lenți, permisivi, lipsiți de curaj și simt o nevoie disperată de a fi indrăgiți și agreați de aceia pe care îi conduc. Teama că ar putea să-și supere subalternii sau că ar pierde aprobare acestora îi face să fie ezitanți când trebuie să ia decizii.

Unii angajați sunt așa de buni în munca pe care o fac, încât cei care-i conduc nu au cum să-i facă mai buni. Alții sunt atât de slabi, încât nimic nu le poate spori eficiența. Majoritatea sunt însă între aceste două extreme. Ei își îndeplinesc sarcinile mulțumitor și se lasă purtați de val, așteptând de la cel care-i conduce sa le stabilească direcția, viteza și traseul pe care să se deplaseze.

Orice echipă are nevoie de un conducator model care să-i pună în mișcare, în care să creadă și pe care să-l urmeze.

Puncte pozitive care îi caracterizează pe managerii „cloșcă”

  • Sunt flexibili și mai puțin procedurali.
  • Sunt răbdători și evită pe cât posibil pedeapsa ca formă de constrângere.
  • Îi reprezintă pe ceilalți și sunt tampon între echipa lor și managementul superior.
  • Sunt capabili să aplaneze conflictele.
  • Sunt atenți cu subordonații lor, se straduiesc să le faciliteze condiții bune de lucru.
  • Nu sunt ranchiunoși, au răbdare, iartă ușor și uită repede.
  • Sunt empatici și atenți la dorințele echipei.
  • Sunt informați, cunosc amănunte din viața personală a oamenilor din echipă și dacă li se solicită sprijin, ajută.
  • Sunt centrați pe relație și evită conflictele în echipele pe care le conduc.

Puncte slabe după care îi recunoaștem pe acești manageri

  • Au o  nevoie evidentă de a se face plăcuți și apreciați de cei pe care îi conduc.
  • Din dorința de a nu supăra renunță ușor și acceptă compromisuri.
  • Nu-și asumă responsabilități și iau greu decizii.
  • Pun accent scăzut pe proceduri, reguli și nu se focusează pe obiective.
  • Sunt prea protectori cu subordonații și deficitari la evaluare și control.
  • Conduc mai mult bazându-se pe sentimente și mai puțin pe rațional.
  • Sunt receptivi la lingușeli și încurajează bârfa.
  • Sunt sensibili la ce spun și ce gândesc ceilalți despre ei.
  • Sunt vulnerabili la critici și la feedback negativ.
  • Tolerează comportamentele reactive și se decid greu atunci când trebuie să le pună punct.
  • Au deficiențe la ambiție și curaj, fapt ce afectează moralul echipei.

Efectele unui astfel de stil managerial

  • Stil de muncă pompieristic, dezorganizat, lipsit de planificarea și de prioritizarea
  • Stilul permisiv duce la performanțe slabe ale echipei, deși moralul angajaților e bun.
  • În lipsa unei autorități a managerului, apar leaderi informali care perturbă atmosfera profesională.
  • Deteriorarea relației cu alte departamente sau managementul superior din dorința excesivă de “a-și ține sub aripă” echipa.
  • Pierd timp cu activități de rutină în detrimentul activităților importante (nu deleagă acest tip de sarcini ca să nu creeze stări de disconfort subalternilor).
  • Lipsa de viziune, de disciplină și perspective în echipa condusă.
  • Eficiență redusă ca urmare a faptului că focusul pe obiective și controlul sunt minime.
  • Atitudinea prietenoasă față de subordonați determină divulgarea unor informații confidențiale, fapt ce afectează credibilitatea managerului pe scară ierarhică superioară.
  • Neexistând încărcare eficentă cu tascuri, în echipă apar bârfa și „bisericuțele”.

Avem soluții? Da.

Un manager conciliator care este excesiv de apropiat, protector și impăciuitor cu subalternii, seamănă cu cineva care dă mâncare tot timpul la crocodili în speranța că va fi mâncat ultimul.

El nu poate fi un model pozitiv pentru echipa sa, se impune greu, iar autoritatea este minimă.

De aceea, trebuie sa fii prietenos cu subalternii tăi, dar nu prieten.

E necesar să-i iubești, să-ți pese de ei, dar ei nu trebuie sa te iubească. Ei trebuie să te respecte. Pentru a te respecta, e necesar să ai coloană vertebrală, să-ți asumi raspunderea, să iei curajos  decizii, să îmbini autoritatea cu partea suportivă în funcție de situație și de gradul de dezvoltare al angajatului.

Ori,  dacă esti „cloșcă”,  le ești util subordonaților pentru că-i aperi, ești acceptat, dar nu ești un model care să fie respectat, apreciat și de urmat.

Pentru mai multe detalii despre cum să schimbăm lucrurile dacă suntem un astfel de manager sau cum să procedăm în cazul în care avem manageri cu această tipologie în organizație, vă invit să aflați în cursul Leadership și motivarea echipei.



Autor: Iulian Penescu

Trainer si Managing Partner Dynamic Learning